Cu toții am trecut măcar o dată pragul unui muzeu și am admirat cu interes sau pasiune obiectele adunate în spatele vitrinelor. Puțini poate au îndrăznit și au pus și o întrebare unui ghid despre un obiect, care i-a atras atenția. Câți dintre noi știu însă și povești despre obiectele din muzee? Cum au ajuns ele acolo? În ce împrejurare au fost descoperite? Cui au aparținut? Cum au fost salvate și restaurate? Ce legătură este între obiect și viața celui care l-a creat? Cum este îngrijit un obiect în muzeu?
Ce ne rămâne după vizita la un Muzeu? O poveste!
Dincolo de valoarea materială atribuită într-un anumit context și după o evaluare temeinică a specialiștilor rămâne valoarea memorială, sentimentală a obiectului - a folosit cuiva pentru....., poate a salvat viața cuiva în........, a fost pierdut de cineva în........, a fost creat cu efort de ...........în........ și încă e funcțional, a fost pictat cu......., a fost realizat din......., prima oară a realizat..........că poate fi folosit la.......
Ce ne propunem?
Rândurile de față se adresează în special tinerilor și de asemenea tuturor celor care vor să învețe permanent. O incursiune virtuală printre comorile din muzeele constănțene, pe înțelesul tuturor, este propunerea noastră. Vom descoperi împreună povești ale unor obiecte clasate în patrimoniul național în categoria Tezaur, povești ale creatorilor lor și nu în ultimul rând poveștile celor care le-au descoperit, restaurat, conservat și îngrijit.
Să începem așadar, explicând ce înseamnă aceste sintagme pe care le tot auzim și cum sunt ele definite de lege: muzeu, patrimoniu cultural național, bunuri culturale, clasare, categoria tezaur?
Conform legii 182/2000 (referitoare la protecția patrimoniului cultural național):
Patrimoniul cultural național este ansamblul bunurilor (indiferent de regimul de proprietate asupra acestora) care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor aflate în continuă evoluție. El cuprinde toate elementele rezultate din interacțiunea, de-a lungul timpului, între factorii umani și cei naturali.
Bunuri culturale sunt toate acele bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică și epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluției mediului natural și ale relațiilor omului cu acesta, ale potențialului creator uman și ale contribuției românești, precum și a minorităților naționale la civilizația universală.
Exemple de categorii de bunuri culturale
1. bunuri arheologice și istorico-documentare, precum:
a)descoperirile arheologice terestre și subacvatice, unelte, ceramică, inscripții, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentație și harnașament, arme, însemne funerare, cu excepția eșantioanelor de materiale de construcție, materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru analize de specialitate;
b)elemente provenite din dezmembrarea monumentelor istorice;
c)mărturii materiale și documentare privind istoria politică, economică, socială, militară, religioasă, științifică, artistică, sportivă sau din alte domenii;
d)manuscrise, incunabule, cărți rare și cărți vechi, cărți cu valoare bibliofilă;
e)documente și tipărituri de interes social: documente de arhivă, hărți și alte materiale cartografice;
f)obiecte cu valoare memorialistică;
g)obiecte și documente cu valoare numismatică, filatelică, heraldică: monede, ponduri, decorații, insigne, sigilii, brevete, mărci poștale, drapele și stindarde;
h)piese epigrafice;
i)fotografii, clișee fotografice, filme, înregistrări audio și video;
j)instrumente muzicale;
k)uniforme militare și accesorii ale acestora;
l)obiecte cu valoare tehnică;
2. bunuri cu semnificație artistică, precum:
a)opere de artă plastică: pictură, sculptură, grafică, desen, gravură, fotografie și altele;
b)opere de artă decorativă și aplicată din sticlă, ceramică, metal, lemn, textile și alte materiale, podoabe;
c)obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier și altele;
d)proiecte și prototipuri de design;
e)materiale primare ale filmelor artistice, documentare și de animație;
f)monumente de for public, componente artistice expuse în aer liber;
3. bunuri cu semnificație etnografică, precum: a)unelte, obiecte de uz casnic și gospodăresc;
b)piese de mobilier;
c)ceramică;
d)textile, piese de port, pielărie;
e)alte obiecte din metal, lemn, os, piatră, sticlă;
f)obiecte de cult;
g)podoabe;
h)ansambluri de obiecte etnografice;
i)monumente din muzeele etnografice în aer liber;
4. bunuri de importanță științifică, precum:
a)specimene rare și colecții de zoologie, botanică, mineralogie și anatomie;
b)trofee de vânat;
5. bunuri de importanță tehnică, precum:
a)creații tehnice unicat;
b)rarități, indiferent de marcă;
c)prototipurile aparatelor, dispozitivelor și mașinilor din creația curentă;
d)creații tehnice cu valoare memorială;
e)realizări ale tehnicii populare;
f)matrițe de compact-discuri, de CD-ROM, de DVD și altele asemenea.
În funcție de importanța sau de semnificația lor istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică și epigrafică, de vechimea, unicitatea sau raritatea lor, bunurile culturale pot fi clasate într-una din cele două categorii din patrimoniul cultural național:
- Tezaur - patrimoniul cultural național mobil alcătuit din bunuri culturale de valoare excepțională pentru umanitate;
- Fond - patrimoniul cultural național mobil alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru România.Prin clasare, legea înțelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din cele două categorii juridice ale patrimoniului cultural național mobil: tezaur și fond. Clasarea se face pe baza unui raport de expertiză întocmit de experți sau specialiști acreditați de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor și are ca efect înscrierea bunurilor culturale mobile în Inventarul patrimoniului cultural național mobil, în una dintre cele două categorii, tezaur sau fond.
Muzeul este o instituție permanentă, aflată în serviciul societății, deschisă publicului, care se ocupă cu strângerea, păstrarea, identificarea, catalogarea, analizarea, menținerea, conservarea și expunerea de diverse obiecte sau artefacte ce prezintă interes științific, istoric, artistic, tehnologic ș.a.m.d., în scopul studierii de către oamenii de știință și educăriivizitatorilor.
Termenul de „muzeu” desemnează, de asemenea, clădirea propriu-zisă în care se găsesc păstrate, conservate și expuse acele obiecte, artefacte și/sau lucruri care au o legătură, într-un fel sau altul, cu civilizația umană.
Cuvântul „muzeu” provine din latinescul museum (la plural musea), care la rândul său a fost preluat din greaca veche, mouseion, semnificând un loc sau un templu dedicat muzelor, divinități patronatoare ale artelor și literelor în Grecia Antică. Ca atare, mouseion era, pentru grecii antici, o clădire special dedicată studiului și creației.
Prin urmare să începem călătoria printre povești!
