CATEDRALA ORTODOXĂ ,,SFINȚII APOSTOLI PETRU ȘI PAVEL’’

Str. Arhepiscopiei Nr. 25, Municipiul Constanța

 Catedrala ,Sfinții Apostoli Petru Și Pavel’’ este monument istoric de arhitectura de valoare națională cod LMI  CT-II-m-A-02793 și se situează în situl arheologic Orașul antic Tomis, cod LMI CT-I-s-A-02553

și în situl urban Zona Peninsulară Constanța, cod LMI CT-II-s-B-02832.

 Este prima biserică ortodoxă românească construită în orașul Constanța după alipirea Dobrogei la Statul Român,  (1878) și datează din anii 1884-1885.

Amplasamentul Catedralei este încărcat de istorie.

În zonă au fost descoperite urme de locuire încă din perioada neolitică, din cultura Gumelnița, faza AII.

Între  sec. IV a. Chr. și sec. V p. Chr., terenul a făcut parte din Orașul antic Tomis, în perioadele greacă, romană și romano-bizantină. Stau mărturile vestigiile arheologice descoperite și amenajate în vecinatatea de Sud a Bisericii, spre Bd. Elisabeta.

În perioada medievală, când Kustendje era sub stăpânire otomană, în zonă exista un cimitir musulman.

Biserica a fost construită la inițiativa primului prefect al orașului, Remus Opreanu.

Multă vreme s-a crezut ca biserica afost proiectata de renumitul arhitect Ion Mincu, părintele Școlii românești de arhitectură.

În urma cu câțiva ani, regretata Doina Păuleanu, istoric de artă, directorul Muzeului de Artă din Constanța,

a descoperit adevărații autori: arhitecții Alexandru Orăscu și Carol Benisch.

Clădirea a fost concepută în stil neobizantin, după modelul bisericii „Domnița Bălașa” din București, având aceiași autori.

Alexandru Orăscu proiectase anterior în Constanța fostul Hotel Carol, astăzi sediul Comandamentului Marinei Militare, în stil neoclasic (1879-1882), iar în București era autorul clădirii Universității (1857-1969).

Antreprenorul lucrărilor Catedralei a fost Henri Guaracino.

Biserica se impune prin monumentalitatea fațadei principale și prin turlele sale, două peste pridvor și cea principală - peste naos, înaltă de 35 m și este specifica pentru paramentul său, în care altenează, după modelul bizantin, asize din cărămidă cu asize din tecuială, imitând piatra.

Pictura în frescă a fost executată de pictorul George Demetrescu Mirea și a fost sfințită în 1895.

Catapeteasma și stranele, din stejar sculptat, candelabrele, policandrele și sfeșnicele din bronz

au fost proiectate de arhitectul Ion Mincu și au fost realizate la Paris, în atelierele casei André Dorea.

Piatra fundamentală a fost pusă in 1883, pe 4 septembrie, pe când slujea mitropolitul Iosif Gheorghian.

Sfințirea bisericii s-a făcut la 22 mai 1895, fiind întârziată din cauza unor probleme cu pictura interioară. Demersurile pentru zugrăvirea bisericii au fost demarate în anul 1888, la trei ani după încheierea construcției. Sarcina a revenit lui Demetrescu Mirea, un pictor celebru al vremii.

În locul picturii tradiționale bizantine, Mirea a preferat stilul realist, atribuindu-le sfinților chipurile unor personalități din viața de zi cu zi a Constanței, fapt ce a condus la un scandal de proporții. Reprezentanții Bisericii Ortodoxe au fost șocați de lucrarea artistului, au refuzat să sfințească catedrala, iar pictura a trebuit să fie înlocuită.

Până în anul 1925 biserica a servit drept biserică parohială, iar în perioada 1925-1950 a reprezentat biserica episcopală a Episcopiei Tomisului. Din cauza bombardamentelor sovietice din august 1941, altarul, catapesteasma cu icoanele și pictura au fost grav avariate, iar o parte distruse.

Catedrala a fost reconstruită după război și a fost resfințită la 14 ianuarie 1951 de către patriarhul Justinian Marina, împreună cu episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos.

Pictura a fost refăcută, între anii 1959-1961, de către pictorii Gheorghe Popescu și Niculina Dona-Delavrancea, în stil neobizantin, cu influență românească. Se remarcă cele două fresce din pridvor, care înfățișează Raiul și Iadul. 

Între anii 1924-1931, în partea de Nord a Catedralei a fost construit Palatul Arhiepiscopal, proiectat de arhitectul Ion D. Enescu, în stil neoromânesc cu elemente neogotice, astăzi declarat monument istoric de valoare națională cod LMI CT-II-m-A-02792.

În decembrie 2001, Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel a fost declarată biserică arhiepiscopală cu caracter mănăstiresc.

In catedrala episcopală sunt depuse Moaștele Sfântului Pantelimon, aduse din Orientul Apropiat de către preotul Dimitrie Popescu în anul 1931 și părți din Moaștele Sfinților Cuvioși Axentiu și Simeon Stâlpnicul.

În catedrală mai sunt păstrate și Moaștele Sfinților Epictet și Astion, descoperite la Halmyris (Murighiol, Jud. Tulcea) și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată la Mănăstirea Durău.