BISERICA ,,SFÂNTUL NICOLAE’’, fostă bulgară

str. Maior Gheorghe Șontu nr. 7, Muncipiul Constanta

Monument istoric de arhitectura de valoare nationala cod LMI  CT-II-m-A-02841

Comunitatea bulgară din Dobrogea s-a format în decursul secolului al XIX-lea, majoritatea etnicilor provenind din zonele de la sud de Dunăre şi din zona Balcanilor Răsăriteni.

            Comunitatea din oraşul Constanţa s-a constituit în jurul primei biserici construite de către aceştia în anul 1879. Spre finalul secolului al XIX-lea, pe fondul creşterii numărului de enoriaşi, preşedintele comunităţii bulgare Ivan Hagi Stoian a solicitat autorizaţie pentru construirea unei noi biserici, mai încăpătoare.

            Cu eforturi financiare comune au reuşit să cumpere terenul şi să construiască, la începutul secolului XX, Biserica "Sf. Nicolae cel Vechi", prima şcoală şi casa parohială pe strada Maior Şonţu nr. 7 din Constanţa, unde este şi sediul actual al Comunităţii.

            Autorizaţia de construire pentru biserica şi şcoala comunităţii a fost aprobată la 8 octombrie 1898 iar construcţia a inceput doi ani mai târziu.

            Biserica este edificată în stil bizantin, cu planul in forma de cruce şi volumul cu proporţie dominant verticală, încununat de trei turle, două peste pronaos, pe plan hexagonal şi o turlă principală, peste naos, pe plan octogonal, aceasta atingând înălţimea de 17 m.

            Planul este compus din pridvor, pronaos, naos şi altar, nava principală având lungimea de 27 m iar transeptul de 9 m.
            Pridvorul deschis pe faţada de Est prezintă arce trilobate susţinute pe patru stâlpi, cu capitel compozit, are aceeaşi înălţime cu corpul bisericii şi este surmontat de un fronton arcuit semicircular, cu 3 ferestre în partea superioară.

            Motivul arcului semicircular este dominant in compunerea faţadelor, fiind prezent in forma ferestrelor, a frontoanelor şi a ornamentelor.

            Faţadele sunt împărţite in doua registre printr-un brâu median. In registrul inferior se află ferestrele înalte şi înguste, iar cel superior este decorat cu un şir de ocniţe în care existau iniţial icoane inscripţionate în limba bulgară, un alt şir de arcade mai mici şi o cornişă profilată, cu denticuli.

            Faţada de Vest este dominată de volumul faţetat octogonal al altarului, iar pe fatadele laterale transeptul se exprimă prin rezalituri arcuite semicircular în partea superioară.

            Turlele prezinta o profilatura bogata, in retrageri succesive, in jurul ferestrelor arcuite, peste care se inalta cupolele.

            Acoperirea navei şi a turlelor se face în spatele cornişei, fără streaşină.

            Pictura interioară a fost realizată de meşterul zugrav Ioanid Bătrânul.            

            Biserica a fost sfinţită în anul 1907, cu hramul ”Sf. Chiril şi Metodiu”, „Sf. Nicolae”.

            Ca urmare a scăderii numărului de etnici bulgari, după 1940 biserica a fost preluată de Episcopia Tomisului.

            Între anii 1941-1946 a îndeplinit rolul de catedrală a oraşului, deoarece Catedrala “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” fusese afectată de bombardamente.

            Pictura iniţială a fost refăcută de Ion Musceleanu, iar inscripţiile slavone au fost înlocuite cu unele în limba română.

            După demolarea bisericii luterane de pe bd. Tomis, comunitatea evanghelică luterană și-a ținut slujbele în acest lăcaș între anii 1975-1987, iar pictura a fost acoperită.

            În 1987 biserica este din nou preluată de Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos, care o consolidează, realizează separarea naosului de altar printr-o noua catapeteasmă şi o redeschide pentru credincioşi în 1992.

            In pridvor, deasupra intrării în biserică, pe o placă de marmură este menţionat anul zidirii bisericii – 1889 si renovarea sa „în întregime” între anii 1996-1998.

            In 1998 fresca a fost restaurata de pictorii Mihail Fordea si Florin Vlad din Bucuresti.