BISERICA DIN LEMN "ADORMIREA MAICII DOMNULUI" (« SF. MARIA MARE »)

STR.OVIDIU NR. 5, ORAȘ TECHIRGHIOL, JUDEȚUL CONSTANȚA
Monument istoric de arhitectură de valoare națională cod LMI CT-II-m-A-02916

Biserica din lemn a fost construită în anul 1750 de bătrânii maramureșeni din satul Maiorești, județul Mureș.

În 1934, regele Carol al II-lea a strămutat bisericuța la Sinaia, mai întâi la Stâna Sf. Ana, apoi la castelul Foișor.

În anul 1951, din inițiativa Patriarhului României, Iustinian Marina, ea a fost mutată din nou la Căminul preoțesc de la Techirghiol, care fusese înființat în 1928 de Patriarhul Miron Cristea.

Hramul inițial al bisericii a fost « Sf.Apostoli Petru și Pavel », dar acesta a fost schimbat din dorința Patriarhului Iustinian, în « Sf. Maria și Adormirea Maicii Domnului ».

Biserica aparține familiei tipologice a bisericilor din lemn mureşene  și are dimensiuni foarte reduse, având suprafața de numai 57 m.p.

Planul este de  tip nava, avand pronaosul poligonal cu 3 laturi iar absida altarului este un poligon cu 5 laturi.

Peste un soclu din piatră, tălpile sunt din grinzi de gorun cu secțiunea de 20 x 25 -25 x 30 cm și pereții din grinzi de stejar masiv cu secțiunea 15 x 25-30 cm, rezemate în sistem „block”, îmbinate la colțuri în « coadă de rândunică» și folosind cuie din lemn. Învelitoarea este din șindrilă.

Biserica prezinta o decoraţie sculptată sau crestată în lemn şi o decoratie pictată.

Fațadele sunt împodobite în partea mediană cu un brâu răsucit, care înconjoară biserica.

Cu ocazia reconstruirii pe noul amplasament, sculptorul Patriarhiei Grigore Dumitrescu i-a îmbogățit silueta adaugându-i un pridvor sculptat încununat cu o turlă și o turlă înaltă peste pronaos, după model maramureșean.

Pe colțul de vest al pridvorului au fost sculptate capul unui călugăr și al unei călugarițe, desparțite de o cruce.

Este una dintre puținele biserici din lemn din țară care și-a păstrat pictura interoară originară, în tempera pe lemn,

atribuită zugravului Andrei de la Sunfalu, deosebit de expresivă.

Sunt  remarcabile scenele: Sf. Hristofor cu cap de câine, Adam și Eva cu șarpele, Patimile Mantuitorului.

Catapeteasma este bine proporționată, adaptată la dimensiunea redusă a bisericii.

Icoanele împărătești de pe catapeteasmă sunt datate în jurul anului 1830 și au 2 medalioane cu picturi rafinate.

Biserica a fost restaurata între anii 1984-1986.

Între anii  2020-2023 a avut loc o nouă restaurare, inclusiv a picturii interioare, proiectul fiind întocmit de S.C. MANISA CONSTRUCT s.r.l. București, arh. Karl Niels Auner și ing. R.Z.A. Donighevici – experți atestatți de Ministerul Culturii.